Fiecare om face fata pierderii unei persoane dragi intr-o maniera diferita. Cu toate acestea, fenomenul este atat de raspandit si atat de frecvent inca a ajuns sa fie subiect de studiu pentru nenumarati experti in neuro stiinte. Astfel, unul dintre cele mai cunoscute studii se numeste cele 5 stadii ale durerii si a fost introdus in anul 1969 de catre psihiatrul american Elisabeth Kübler-Ross.
In urma cercetarilor sale si a muncii cu pacienti suferind de boli in stadiul terminal, Elisabeth Kübler-Ross a publicat cartea ”Despre moarte si a muri”. In aceasta ea a elaborat modelul celor 5 stadii ale durerii: negarea, furia, negocierea, depresia si acceptarea. Prezentarea fiind una liniara, au existat numeroase voci care au contestat rezultatele studiului lui Elisabeth Kübler-Ross. Cu toate acestea, ea si-a aparat lucrarea sustinand ca cele 5 stadii nu trebuie sa apara neaparat cronologic si nici nu sunt obligatorii toate. Insa, in majoritatea cazurilor, persoanele care pierd pe cineva drag trec prin aceste etape.
Cele 5 stadii
Conform lui Elisabeth Kübler-Ross, atunci cand pierzi pe cineva drag te confrunti prima data cu negarea. Este acel moment in care nu iti vine sa crezi ca persoana respectiva a murit. Aceasta se poate intampla chiar si la nivel subconstient unde, cumva, pastrezi o ultima speranta ca totul este doar o incurcatura nefericita, ca lucrurile se vor solutiona cumva.
Urmatorul stadiu, dupa parerea lui Elisabeth Kübler-Ross, este furia. Este acel moment in care este suparat pe Dumnezeu, pe tine, pe cel care te-a parasit, practic pe tot si pe toate. Furia se poate manifesta prin violenta sau prin incercarea de a gasi un vinovat, chiar si prin refuzul de a participa la ceremoniile religioase daca ai decis ca vina apartine divinitatii.
Al treilea stadiu este negocierea, care se manifesta de cele mai multe ori prin rugi adresate divinitatii de a schimba locul cu cel pe care l-ai pierdut. Urmează depresia, moment în care lumea pare intunecata, apare refuzul de a te mai implica, apatia, chiar un sentiment de lipsa de motivatie pentru a continua sa traiesti. Persoanele aflate in acest stadiu devin tacute, se izoleaza, plang mult, viziteaza frecvent locul de veci al celui raposat.
După ce toate sentimentele negative sunt asimilate apare acceptarea. Conform studiului realizat de Elisabeth Kübler-Ross, acesta este ultimul stadiu, momentul in care individul accepta ceea ce s-a intamplat. Acum se instaleaza calmul si persoana indurerata incepe sa priveasca in urma cu nostalgie si durere, dar si cu bucurie pentru viata pe care a impartasit-o cu cel ce s-a dus.
Tu cum faci fata durerii?
Dupa cum am spus la inceput, dar si in titlul, indiferent ce simti in momentele de mare durere este ok. Fie ca treci prin toate cele 5 stadii identificate de Elisabeth Kübler-Ross, fie ca ajungi repede la acceptare, important este sa iti lasi sentimentele sa se manifeste. Durerea ne apasa oricat de puternici am fi, insa aceasta nu trebuie sa fie privita ca o slabiciune, ci ca o manifestare naturala a umanitatii noastre.
Atunci cand pierdem pe cineva pe care il iubim este normal sa simtim durere, tristete, furie, sa ne dorim sa schimbam lucrurile. Totusi, este bine si sa avem alaturi pe cineva specializat care sa ne ajute sa ne gestionam sentimentele atunci cand ele devin coplesitoare.
Add Comment